Femeia ideala

Care este femeia ce place barbatului, care este considerata perfecta? Exista vreun tipar? Ar trebui sa fie un model, o "icoana" la care sa fiu raportata, comparata?... Insa barbatilor le plac tot felul de femei, ei au preferinte ciudate, opuse, perfectiunea unuia fiind total opusa cu a altuia.

Chiar si forma nasului a fost un criteriu al perfectiunii, privirea supusa sau sfredelitoare a fost considerata decisiva in alegerea modelului ideal de femeie. Barbatii deschisi, comunicativi prefera o femeie cu sani mari, in timp ce tacutii, religiosii pe cei mici. Cate diferente?...

Frumusetea femeii naste dificultati de apreciere. Parca "notele" se dau mai greu la concursurile de frumusete, grila este mobila, se schimba chiar si la aceeasi persoana, de la an la an, relatie dupa relatie, si iata ca ne aflam la un examen cu "manechine" cameleonice.

Cel mai usor este sa treci trupul femeii prin "cercul frumusetii", sa-i procesezi dimensiunile pentru a decide: da, merita sa o privesc si altfel... poate zambeste, poate are un mers de felina... si, cine stie... o sa o visez la noapte.

Modelul perfectiunii s-a schimbat de-a lungul timpului – nasul proeminent, mult valorizat in Egiptul antic, a devenit "modelajul" cel mai des intalnit pe masa chirurgilor plasticieni; rotunjimea formelor, voluptatea au dominat pana la femeia snur, extrem de slaba, promotoarea curelor de slabire si a tulburarilor alimentare.

Cat dureaza frumusetea trupului? Statisticile ne arata ca maximum pana la 30 de ani barbatii isi aleg partenera perfecta. Astfel, dupa aceasta varsta, frumusetea interioara, dezinvoltura, umorul, inteligenta devin primordiale.

O femeie isi poate "conserva" prospetimea si fermitatea formelor, in cazul in care exista un stil de viata sanatos, inteles prin sport, alimentatie corecta etc., intr-un procent extrem de mic, 1-3%, maximum pana la 35 de ani. Deci, chiar daca ne dorim sa fim perfecte sau credem ca barbatii apreciaza modelul promovat de mass-media, mai mult ca sigur ca atunci cand trebuie sa-si aleaga partenera nu se vor casatori cu Miss Univers. Da valoare frumusetii interioare, incearca sa atingi perfectiunea sufleteasca...

Cea fizica este superficiala si trecatoare!

Infidelitatea

La nivel global este principala cauza a divorturilor, urmata de violenta fizica, dependenta de alcool sau de medicamente si asa-numita "nepotrivire de caracter", sub umbrela larga a careia se pot ascunde foarte multe probleme de cuplu. Intr-adevar, infidelitatea unuia dintre parteneri poate zgudui din temelii orice relatie. In functie de o suita de factori, aceasta s-ar putea darama sau ar avea sanse sa ramana in picioare.

Ei bine, in ceea ce priveste motivele care ar putea duce la un asemenea deznodamant, probabil ca sunt sute. Cati oameni in situatia aceasta, cel putin tot atatea argumente. Cateodata nici nu e "necesar" sa fi aparut probleme in relatie; pur si simplu unul dintre cei doi a ramas pana mai tarziu la birou impreuna cu un coleg sau o colega pentru a termina un proiect... iar pe fondul oboselii acumulate si a starii de tensiune, lucrurile ar putea scapa de sub control.

Da, pentru partenerul inselat aceasta nu reprezinta nici pe departe o scuza; de fapt, probabil ca nu exista niciun motiv plauzibil. Tocmai de aceea, cel care a gresit ar trebui sa nu complice si mai mult situatia si sa nu alunece in penibil incercand sa gaseasca cine stie ce pricina, de natura sa-i justifice greseala. N-ar face decat sa-l enerveze pe celalalt.

Si, in definitiv, nici macar nu vorbim de sinceritate aici; daca macar unul din cei doi simte ca intr-adevar relatia ar mai putea fi salvata, atunci trebuie sa lupte, canalizandu-si toate eforturile in aceasta directie. Nu ar fi exclus sa reuseasca sa-l determine si pe celalalt sa mai acorde o sansa relatiei.

Dar nu va fi deloc simplu. Nimic nu afecteaza mai mult increderea, respectul de sine si relatia ca atare, decat infidelitatea. De multe ori ar putea fi comparata cu balaurul caruia ii tai un cap si ii cresc noua; sunt atat de multe aspecte care depind de increderea dintre parteneri incat, atunci cand aceasta se pierde, e foarte dificil sa mai poata fi regasita.

Ar fi bine ca emotiile sa fie exprimate; stapanirea de sine prelungita nu ar face decat sa agraveze problemele, pentru ca furia si durerea mocnesc, iar sentimentele negative se acumuleaza. Iar dupa descarcare, ce nu ar trebui prea mult timp amanata, se pune problema reparatiilor. Acolo unde este posibil. Iata cateva recomandari in acest sens.


Daca vrea intr-adevar sa salveze relatia, cel care a gresit trebuie sa puna imediat capat legaturii clandestine. Desigur, daca a fost vorba despre o aventura, nu se pune problema asa. Nu ca ar fi mai putin grav, dar, daca in ce-l priveste relatia s-a incheiat, sansele de a repara lucrurile sunt... un pic mai mari.


Cateodata, unii se asteapta ca simplul fapt ca totul a iesit la iveala sa rezolve de la sine problema. Au incheiat cealalta relatie, au recunoscut ca au gresit... si acum, lucrurile ar trebui sa revina la normal. Ei bine, nu numai ca nu se intampla (aproape niciodata) asa, dar ar putea avea surprize: partenerul inselat spune ca a iertat si crede acest lucru la momentul respectiv, dar nu peste multa vreme ar putea avea reactii diametral opuse: disperarea si furia sunt numai doua exemple. Aceste fluctuatii sunt, in esenta, normale.


In cazul in care partenerul inselat doreste sa stie cum si de ce s-a intamplat totul, celalalt ar trebui sa-i respecte dorinta si sa-i relateze, oricat de penibil s-ar simti. Unii au nevoie sa coboare pana in fundul prapastiei si sa experimenteze umilinta extrema, pentru a se putea "vindeca". De fapt, numai daca intelegem pe deplin ceea ce a simtit celalalt, putem vorbi despre o eventuala iertare a greselilor acestuia.


De asemenea, o data ce au ajuns la concluzia ca merita sa incerce sa isi salveze relatia, cei doi trebuie sa stea de vorba indelung. Fiecare trebuie sa inteleaga de ce s-a ajuns aici si cum s-ar putea preveni acest lucru pe viitor. In masura in care acest lucru este posibil, ar trebui sa apeleze la un psiholog specializat in terapia de cuplu.


Persoana inselata ar trebui sa-si acorde un interval de timp pentru a se gandi in liniste, pentru a reflecta si... da, pentru a jeli. Increderea tradata constituie un motiv firesc. Nu ar trebui sa ia lucrurile prea lejer; o asemenea trauma emotionala nu se va "obloji" nici prea curand, nici prea usor. Daca partenerii forteaza lucrurile si isi impun sa isi reia imediat viata normala, problemele s-ar putea agrava, pana cand nu ar mai fi nimic de facut.

Stresul

Therese J. Borchard recomanda, pe site-ul de psihologie PsychCentral.com, un set de sfaturi furnizate de HealthyMinds.org pentru a trece cu bine peste perioadele dificile.

1.Echilibrati-va nevoile. Sanatatea mintala este esentiala pentru sanatatea intregului organism. Iar stresul afecteaza nu numai modul in care ne simtim, ci insasi functionarea corpului.

Specialistii recomanda sa nu neglijati sa faceti activitate fizica, sa mancati sanatos (poate e momentul unei diete de detoxifiere). Somnul e, de asemenea, foarte important. Culcati-va, daca se poate, inainte de miezul noptii, ca sa prindeti orele de somn cele mai odihnitoare.

N-ar fi rau sa incercati niste stress management - o serie de tehnici care ajuta la reducerea, prevenirea si tratarea simptomelor stresului. Pentru aceasta, e bine sa consultati un specialist, iar eva.ro va publica, in curand, un mic ghid de stress management.

2. Inconjurati-va de oameni care va pot oferi sprijin. In lumea urbana moderna suntem din ce in ce mai tentati sa neglijam relatiile cu familia si prietenii.

Avem timp putin, lucruri multe de facut, treburi de rezolvat si asa mai departe. Dar asa-numita retea de sprijin sau de suport, formata din membrii apropiati ai familiei si din prieteni, ne poate ajuta sa facem fata cu bine situatiilor stresante.

3. Concentrati-va asupra lucrurilor pozitive, luminoase. Evitati activitatile care va pot starni, intretine sau adanci starea de stres.

Exista multe alte activitati mai relaxante. De pilda ati putea sa ascultati muzica, sa cititi o carte, sa stati mai mult pe eva.ro (sic), sa vedeti un film.

Si incercati sa duceti conversatiile cu prietenii, familia sau colegii in zone care sa nu se intersecteze prea mult cu subiectele cu potential stresant sau negativ.

4. Socializati, iesiti in lume, distrati-va. Daca bugetul e restrans in aceasta perioada exista o gramada de lucruri distractive si relaxante care nu costa mult: invitati-va prietenii si familia sa vedeti impreuna, acasa, un film.

5. Incearcati sa va dati seama cand aveti nevoie de sprijin suplimentar. Cu alte cuvinte, e posibil ca uneori stresul sa fie asa de puternic, incat toate solutiile de mai sus sa nu functioneze. Nu va negati problemele, ci, in schimb, acordati atentie modului in care va simtiti. Iar atunci cand ajungeti intr-un punct de cumpana in ciuda faptului ca incercati sa faceti lucruri relaxante si placute, inseamna ca trebuie sa apelati la persoane calificate sa va ajute.

Insa afectiunile mintale cauzate de stres sunt una dintre cele mai intalnite probleme ale lumii moderne, iar specialistii in probleme de sanatate mintala au la dispozitie o multitudine de solutii prin care va pot ajuta sa va simtiti mai bine.

Un exercitiu de... recunostinta

Suna destul de bizar, de acord. Dar este un act pe cat de simplu, pe atat de important. Iti vine greu sa crezi? Fa un mic test: trece in revista motivele pentru care ar merita sa fii recunoscatoare. Poti sa-ti construiesti propria scala, incepand de la cele mai importante si terminand cu acelea mai putin semnificative... dar care fac, si ele, diferenta. Pentru ca - nu-i asa? - fericirea este construita din lucruri marunte.

Reciteste aceasta lista ori de cate ori simti ca esti coplesita de probleme si "actualizeaz-o" de fiecare data cand ai un motiv. Treptat, aproape fara sa-ti dai seama, energia pozitiva isi pune amprenta asupra ta, determinandu-te sa fii mai optimista si mai increzatoare in tine si in sansele tale.

Invata sa ierti

Invata sa ierti si... sa te ierti. Cu cat acumulezi mai multe resentimente, cu atat mai multe piedici iti vei pune singura in ceea ce priveste descoperirea starii de liniste interioara si, bineinteles, a fericirii. Poate ca suna mult prea simplist, te gandesti tu; insa cat de benefic se va dovedi pentru tine, pe termen lung!

Acest lucru este valabil inclusiv din punct de vedere fizic, dat fiind faptul ca resentimentele conduc la acumularea de stres, care poate avea impact direct asupra sanatatii tale.

Impaca-te cu tine insati si cu persoanele pe care esti suparata; in ceea ce-i priveste pe acestia din urma, pentru moment este suficient sa te impaci cu ei in gandurile tale... astfel, iti vei putea gasi linistea.

Fii fericita

Fericirea este ca un fluturas: cu cat incerci mai mult sa o prinzi, cu atat mai departe va fugi de tine; dar, daca iti vei concentra atentia asupra altor lucruri, va veni pe nesimtite si se va aseza pe umarul tau". Nu se cunoaste cu exactitate cine a facut aceasta afirmatie, care i-a fost atribuita, pana la urma, scriitorului Henry David Thoreau.

Multi oameni s-ar putea identifica in aceste cuvinte; aceasta pentru ca, poate, le este mai comod sa creada ca fericirea este doar o iluzie si ca nu trebuie sa faca nimic pentru a fi fericiti. Nu este mai simplu sa astepti sa-ti pice din cer?

Ca intotdeauna, realitatea are mai multe fatete. Astfel, pe de o parte, este foarte adevarat ca optiunea de a fi fericiti se afla in noi insine si sta in puterea noastra sa o scoatem la suprafata si sa o fructificam. Privind lucrurile din alt unghi insa, psihologii americani au ajuns la o concluzie cel putin surprinzatoare: "talentul" de a fi fericit nu este un simplu mit sau o figura de stil.

"A incerca sa fii mai fericit decat esti in mod curent este ca si cum ai incerca sa fii mai inalt", afirma un profesor de psihologie, autor al unui studiu complex despre fericire. Cu alte cuvinte, fiecare individ are un asa-numit "prag al fericirii", pe care numai rareori il poate depasi - iar atunci cand se intampla, este numai pentru putin timp si nu reprezinta nimic semnificativ.

Incercand sa privim insa partea plina a paharului, exista mai multe lucruri pe care le putem face pentru a fi fericiti; sau cel putin, pentru a ne simti cat mai bine in propria piele. Gandeste-te putin la tine. Nu cumva te lasi prea usor enervata de toti si de toate? Un prim pas pe care trebuie sa-l faci are in vedere deprinderea de a gandi pozitiv si reducerea trairilor negative cum ar fi pesimismul, resentimentele si furia.

Iata un mod constructiv de a vedea lucrurile: fericirea inseamna sa alegi constient acele atitudini si modele de comportament de natura sa anihileze sentimentele negative. Astfel, ori de cate ori te simti coplesita, incearca sa te detasezi putin si sa abordezi lucrurile dintr-o perspectiva analitica. Inconjoara-te de persoane optimiste, care iti pot transmite aceasta stare si care, in acelasi timp, sunt capabile sa te motiveze si sa te ajute sa depasesti momentele inerente de anxietate.

Ce este gândirea pozitivă

Dr. Norman Vincent Peale (1898-1993), autor a 34 de cărţi, a fost un reputat orator specializat în probleme motivaţionale care a conferenţiat în jurul lumii. A păstorit vreme de 6 decenii, dintre care 52 ani a slujit ca păstor principal al aceleiaşi biserici: Marble Collegiate din New York. Asistat de Dr. S. Blanton, un discipol şi apoi un colaborator al lui Freud, a fondat Institutul pentru Religie şi Sănătate (o clinică religio-psihiatrică intenţionată ca atare de însăşi fondatorii ei). Împreună cu soţia sa a pus bazele Fundaţiei pentru un trai creştin (1940). A mai iniţiat revistele Guideposts (cu tiraj de peste 4 mil. de exemplare) şi Plus: The Magazine of Positive Thinking. Cea mai bună carte a sa, Forţa gândirii pozitive, a fost vândută în milioane de exemplare ( 7 milioane conform www.amazon.com, 20 milioane conform http://normanvincentpeale.wwwhubs.com) şi s-a tradus în 41 de limbi, printre care şi română (Bucureşti: Curtea veche, 1999).

Gândirea pozitivă a fost promovată cu succes printre oamenii de afaceri de către Napoleon Hill, prin lucrarea sa Meditează şi îmbogăţeşte-te, iar printre evanghelicii americani de către Robert Schuller, prin lucrarea Există o soluţie pentru fiecare problemă. Robert Schuller a fost socotit şi cel mai popular predicator de televiziune din SUA, fiind gazda emisiunii Ora puterii. În 1989, numărul emisiunilor realizate ajunsese la cota 1000, fiind difuzată de peste 200 de posturi TV, cu o audienţă de peste 3 mil. de telespectatori. Peale a fost un francmason practicant, aparţinând de Marea Lojă a Columbiei britanice şi a Yukonului (http://freemasonry.bcy.ca).

Metoda lui Peale a fost caracterizată chiar de tatăl său cu următoarele cuvinte: „Tu ai elaborat o nouă mişcare creştină, care îşi are greutatea ei şi care este un amestec de ştiinţă a conştientului, metafizică, ştiinţă creştină, practică medicală şi psihologică, evanghelia baptiştilor, mărturia metodiştilor şi un calvinism solid olandezo-reformat”. (Buhne. 1995:229)

Autorul s-a preocupat să găsească soluţii la neîmplinirea personală a indivizilor, mai ales a acelora care se confruntau cu sentimente de frustrare mai pronunţate din pricina prejudecăţilor lor religioase sau din pricina superstiţiilor. Concepte precum „lovituri” sau „ghinioane” sunt considerate reprezentative pentru subiecţi cu o stimă de sine scăzută, considerată nepotrivită, chiar patologică. Fără a ignora faptul că fiecare persoană se confruntă cu „lovituri ale soartei şi cu tragedii”, numite într-un cuvânt „obstacole”, Peale sugerează că impactul acestora în viaţa personală poate fi mult diminuat. Prin reacţii controlate, chiar şi numărul şi intensitatea obstacolelor va fi mult redus.

Autorul pretinde că soluţia găsită este de inspiraţie creştină şi „guvernată de ştiinţă”. Perspectiva ei – o viaţă de succes. Versetele biblice cel mai des vehiculate sunt:
„Totul este posibil celui ce crede” (Mar. 9:23), „Facă-vi-se după credinţa voastră!” (Mat. 9:29), „dacă aţi credinţă cât un grăunte de muştat … nimic nu v-ar fi imposibil” (Mat. 17:20), „Pot totul în Cristos care mă întăreşte!” (Fil. 4:13), „Dacă Dumnezeu este pentru noi cine este împotriva noastră?” (Rom. 8:31), „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. (Luca 17:21).

Gândirea pozitivă şi doctrina creştină
Epistemologic vorbind (cum cunosc adevărul), gândirea pozitivă, foloseşte Biblia doar ca pe una dintre sursele sale. Deşi Biblia este considerată „cea mai însemnată carte a stării spirituale pozitive”, alte lucrări sacre, mai ales de inspiraţie orientală sunt preţuite la fel de mult. Peale însuşi a susţinut că liniştea interioară cea mai profundă a experimentat-o într-un templu budist. Cuvinte precum „păcat”, „pierzare”, „nevrednicie”, „tăgăduire de sine”, nu-şi au locul în această filozofie, fiind considerate negative. Dualismul creştinism biblic-ştiinţă, sau mai degrabă scienticismul promovat de Peale, trebuie să ne alerteze deoarece o astfel de juxtapunere este foarte buclucaşă, cu multiple pericole. În plus, ea nu poate funcţiona în condiţii de parteneriat decât dacă se păstrează nealterate principiile biblice.

Pentru Peale, Dumnezeu nu are un chip unic; chipul Său se reflectă în relativitatea culturală a umanităţii. Nu există credinţa în Dumnezeul unic relevat în cultura evreiască. Dumnezeu este explicat în termenii culturii proprii fără a-i fi alterată natura, deoarece aceasta este în esenţă simplă: Dumnezeu este un Tată iubitor.

Cristosul suferind este o excepţie la chestiunea suferinţei personale. Sacrificiul său are valoare doar pentru validarea propriei sale experienţe. Valoarea substitutivă a sacrificiului nu există sau este prea puţin importantă.

Păcatul şi credinţa în alterarea păcătoasă a rasei umane este doar o mentalitate învechită care trebuie depăşită prin autocontrol, prin iluminarea minţii. Convertirea constă doar în acceptarea soluţiei oferite de gândirea pozitivă. Nu există crize existenţiale cum se regăsesc în creştinism.

Procesul sfinţirii este o mare înşelare. Îndumnezeirea este un surogat teologic deoarece noi suntem dumnezei prin naştere (creaţie). Chipul lui Dumnezeu în om nu este în nici un fel alterat, nici prin Cădere, nici prin eşecul personal. „Dacă Dumnezeu s-ar uita în oglindă, m-ar vedea pe mine”. (sic!)

Escatologia este atemporală. Cărţile apocaliptice sunt interpretate preterist, adică nu sunt lucrări de anticipaţie. Din moment ce Biblia admite succesul deplin şi bunăstarea lipsită de spectrul grijilor ca aparţinând escatonului, epocii de aur inaugurate de Mesia, Peale şi discipolii săi vorbesc despre epoca prezentă ca reprezentând escatonul însuşi. Atât instituirea escatonului cât şi întreţinerea lui sunt posibile prin gândirea pozitivă a tuturor creştinilor din societate. Prin natura exerciţiului (simplu şi necostisitor) şi prin rezultatele sale senzaţionale, gândirea pozitivă nu este numai una dintre metodele de vindecare a pesimismului ci mai degrabă cea mai bună şi mai incitantă. Este doar o chestiune de timp până când toţi oamenii creştini sau necreştini, ignoranţi deocamdată, vor afla şi vor aplica metoda respectivă.

Prin urmare, gândirea pozitivă este o doctrină profund umanistă, care caută împlinirea personală a fiecărui om în parte. Omul oferă măsura lucrurilor: el este cea mai importantă creaţie a lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuşi. Gândirea pozitivă este o doctrină materialist-optimistă. Viaţa are sens aici şi acum. Viaţa pe pământ este frumoasă, viaţa în această epocă fiind cea mai plină de semnificaţii şi avantaje dintre câte a cunoscut pământul. Teoriile cataclismice sunt considerate aberante şi nefondate. În fine, gândirea pozitivă este o doctrină pseudo-creştină. Prin conţinutul dogmei sale se apropie mai mult de religiile orientale, sau de religiile moderne de sorginte orientală, mai ales de scientologie şi de New Age.

Printre cele mai mari lipsuri în raport cu creştinismul se numără ignorarea dreptăţii ca şi parte constitutiv-esenţială a naturii dumnezeieşti, a failibilităţii umane, naturii substitutive a sacrificiului lui Cristos, a naturii dialectice a sfinţirii ca statut (pronunţat drept în Cristos) şi proces (îndumnezeire), cât şi a naturii cataclismice a împrejurărilor în care se va stabili noua ordine mondială. Este adevărat că reuşeşte să ofere o perspectivă mai optimistă asupra prezentului şi viitorului şi pune în valoare utilizarea resurselor interne pentru înfruntarea cu problemele vieţii.

Ce alternativă se poate propune?
Acceptă-ţi fragilitatea şi vulnerabilitatea ca om şi cetăţean într-un sistem coordonat de Dumnezeu. Acceptă că atunci când eşti lăsat singur nu poţi face nimic bun. Nu cuteza să începi lucrări mari cu Dumnezeu fără să fi experimentat criza convertirii.

Acceptă-ţi responsabilitatea ca om şi cetăţean de a administra cu grijă sistemul din care faci parte. Acceptă autoritatea Duhului Sfânt de a-ţi modela viaţa, de a-ţi controla impulsurile şi de a-ţi verifica continuu mintea.

Acceptă dreptul de arbitru al lui Dumnezeu, prin Sfintele Scripturi. Buna convieţuire cu sistemul natural, politic, sau social se face doar în limitele standardului lui Dumnezeu. Nu ai dreptul să contrazici dreptatea lui Dumnezeu cu iubirea Sa. El niciodată nu s-a contrazis pe Sine. La cruce este revelată dreptatea iubitoare a lui Dumnezeu.

Acceptă-ţi dreptul de a spera în mai bine şi de a visa lucruri mari cu Dumnezeu. Speră, visează, încredinţează-i Domnului împlinirea viselor tale şi aşteaptă timpul hotărât de el, ca să nu te trezeşti luptând cu morile de vânt ale propriei tale imaginaţii necontrolate de Duhul lui Dummnezeu.